Cum se nasc stelele

Naşterea unei stele are loc în milioane de ani, pe parcursul mai multor etape: în interiorul unui nor molecular se formează globule , care se transformă în protostele şi apoi în stele.

Nor molecular
În spaţiu există imenşi nori de gaz şi pulbere: nebuloasele. Într-unele dintre ele materia este mai densă şi mai concentrată: ea formează nori moleculari. Aceştia sunt atât de mari, încât durează zeci de ani ca lumina să-i traverseze. Masa lor poate fi de câteva sute de ori mai mare decât cea a Soarelui. Materia lor este foarte rece. Se numesc nori moleculari pentru că gazul pe care îl conţin este prezent peste tot sub formă de molecule, (adică grupări de atomi). Fiecare nor molecular se află într-un echilibru fragil. Sub efectul unei perturbaţii exterioare acest echilibru se poate rupe. Atunci, o parte din nor se prăbuşeşte sub propria greutate şi materia lor începe să se contracte. Apoi norul se fragmentează în mici roiuri de materie.
Protostele
Bucăţile rezultate din fragmentarea norului molecular se transformă treptat în bule mari, întunecate, numite globule. (O globulă tipică este de mărimea sistemului solar şi are o masă de cel putin 200 de ori mai mare decat cea a Soarelui).
Acesta este încă un obiect foarte rece şi foarte întunecat. Încetul cu încetul, el devine mai dens şi mai cald, apoi se transformă într-o protostea care începe să strălucească. Materia protostelelor continuă să se contracte. Protostelele par înfaşurate într-un "cocon" de gaze. Ele strălucesc, dar sclipirea lor este neregulată. Jeturi foarte rapide de gaze sunt emise în direcţia polilor. Când temperatura în centru atinge 10 milioane de grade, se declanşează reacţiile nucleare: s-a născut o stea. Timpul necesar ca o protostea să devina stea depinde de masa acesteia. (30 de milioane de ani pentru o stea ca Soarele, dar pentru o stea de zece ori mai masivă nu durează mai mult de 300 000 de ani.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă