O stea este în general un anumit tip de
corp ceresc din cosmos, masiv şi strălucitor, deseori cu formă aproximativ
sferică, alcătuit din
plasmă în oarecare echilibru hidrostatic, şi care a produs în trecut sau încă mai produce şi azi energie pe baza reacţiilor de fuziune atomică din interiorul lui. Multe stele se pot vedea ca
puncte strălucitoare pe
cerul nopţii care tremură sau clipesc, aceasta însă numai datorită efectului atmosferei
terestre. Cea mai cunoscută stea este desigur
Soarele. El este o excepţie notabilă, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibilă ca un disc, şi nu ca un punct.
Masa totală a unei stele este o caracteristică importantă, care decide asupra evoluţiei şi soartei ei finale.
Cu ochiul liber se pot observa aproape 5.000 de stele, dar folosind un
telescop optic se pot observa deja sute de mii de stele din galaxia noastră; cu un
radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de
galaxii din
univers (numărul acestora fiind extrem de mare, circa
70.000.000.000.000.000.000.000, sau un 7 urmat de 22 de zerouri). În galaxia noastră, care poartă numele de
Calea Lactee, există aproximativ 300 de miliarde de stele. Cele mai mari dintre ele sunt atât de mari, încât, dacă ar putea fi poziţionate pe locul soarelui, ar "înghiţi" tot sistemul nostru solar inclusiv
Pământul şi celelalte planete. Printre cele mai mici stele se numără aşa-numitele
pitice albe, de mărimea planetei noastre. Există şi stele şi mai mici, anume
stele de neutroni, care pot avea un diametru de numai 20 de Km.
În
1997,
astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare şi mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, şi s-ar vedea şi cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu acelaşi nume. Distanţa dintre Pământ şi steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumină.
Stelele sunt compuse din plasmă, având în compoziţie în mare parte nuclei de hidrogen şi heliu. În plasma stelară se găsesc de asemenea şi cantităţi mici de
oxigen,
carbon,
neon şi
azot. Stelele emană şi elemente în formă gazoasă, iar pe parcursul evoluţiei lor şi din cauza fuziunilor atomice permanente apar în cosmos şi cantităţi mici de elemente mai grele şi chiar metale.
Soarele este cea mai apropiată stea de
Pământ, aflându-se la "doar" 150 de milioane de Km. El este de 250.000 de ori mai aproape de Terra decât cea mai apropiată următoare stea,
Proxima Centauri, aflată la aproximativ 37 de mii de miliarde de kilometri de Pământ. Dacă luminii soarelui îi sunt necesare "doar" 8 minute pentru a ajunge până la noi, lumina celor mai îndepărtate stele din univers călătoreşte până la Pământ milioane de ani.
Stelele sunt de culori diferite, de la roşu intens cu toate nuanţele de portocaliu şi galben până la albastru şi alb - aceasta depinzând direct de
temperatura lor. Cele mai reci stele au culoarea roşie, iar cele mai fierbinţi au culoare albastră, temperatura lor la suprafaţă depăşind uneori chiar 30.000 °C.
Strălucirea unei stele se numeşte în astronomie magnitudine.
Magnitudinea aparentă este strălucirea aşa cum o percepem cu ochiul liber.
Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanţă ipotetică a privitorului de 32,6
ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependenţă se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell", numită aşa după autorii ei. Diagrama se poate folosi şi la aprecierea vârstei şi evoluţiei viitoare a unei stele.
În interiorul stelelor care produc lumină au loc diverse tipuri de
fuziuni termonucleare, acestea fiind procese prin care
nucleii de atomi din plasmă se contopesc unii cu alţii pentru a forma nuclei de elemente mai grele, eliberând
energie sub formă de unde radio, lumină, căldură, Röntgen ş.a. Cea mai comună fuziune nucleară stelară constă în combinarea a patru
atomi de
hidrogen cu un
atom de
heliu, însoţită de eliberare de energie sub formă de căldură şi lumină. Spre deosebire de stele, care au prin acest fapt lumină proprie, planetele din univers nu produc lumină proprie, ci doar reflectă lumina stelară care le luminează. Din această cauză planetele sunt mult mai întunecate şi ca atare extrem de greu de descoperit. De aceea, pe lângă planetele sistemului nostru solar, care în mod excepţional sunt uşor de văzut (datorită apropierii lor), până acuma nu s-au descoperit decât circa 80 de alte planete.
Există şi sisteme stelare mai complexe, compuse din 2 sau chiar mai multe stele apropiate, care în general se învârtesc unele în jurul celorlalte, având orbite stabile, datorate interdependenţei lor gravitaţionale. În cazul când stelele sistemului stelar sunt foarte apropiate, forţele de gravitaţie dintre ele pot fi hotărâtoare cu privire la evoluţia lor.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă 
